Iarna noastră era pe bune, nu pe facebook!

Sunt copil crescut la ţară şi îmi amintesc cu drag de iernile copilăriei. Iernile în care mergeam pe zăpadă la propriu, aşa mare şi îngheţată era, iar eu aşa mică şi uşoară încât mă ţinea. Iarna începea prin noiembrie, când bruma cădea peste grădini şi vântul bătea rece şi tăios! Ne trezeam dimineaţa cu ochii la fereastră să vedem satul alb şi pomii cocoşaţi de zăpadă, nu aşteptam să scrie toată lumea pe facebook “ningeee”.

Era frig, ca şi acum, dar noi nu ţineam socoteala la grade şi nu aveam la status “feeling cold”. Nu vorbeam pe chat, ci ne strigam la poartă: Hai la sanie! Eram pe pârtie la prima oră, nu ne dădeam “check in” şi “tagg”, dar eram toţi acolo, ne aşteptam şi nu intram în casă până nu ne îngheţa zăpada în cizme şi mănuşile ne ţineau de frig, nu de cald.

Părinţii ne strigau, nu ne sunau pe mobil! Ne chema mamaie săraca: Veniţi mumă de măi staţ pe lângă sobă că vă făcurăţ sloi de gheaţă, vă îmbolnăviţ! Şi mergeam la ea, la căsuţa ei, nicidecum la noi acasă. Nu de alta, dar ne dădea seminţe de dovleac calde şi mere coapte sau dovleac copt! Ăsta ne era prânzul, nu un sandviş înfulecat în faţa monitorului sau cu tableta în mână! Plecam iar la sanie şi nu ne mai vedeai până seara! Culmea e că nu îmi amintesc să fi răcit vreodată în aşa hal încât să stăm în casă şi să „feeling sick” şi nici nu mi-o amintesc pe mami cu pastile şi siropuri în mâini.

Noi nu stăteam seara nici măcar la televizor, darămite pe facebook să dăm “like-uri” şi “comment-uri”, ci ieşeam iar la poartă. Ne jucam cu zăpadă şi ne băteam cu bulgări până târziu când, obosiţi, picam la somn ca puii de găină! Părinţii aveau nişte cărticele cu poveşti şi poezii îngălbenite de vreme din care ne citeau câte ceva; până când temele au luat locul poveştilor. Şi am crescut frumos, sănătos şi ne-am făcut “un rost”, cum spunea bunica…

Iarna mea, a copilăriei mele, nu e asta; în care copiii ies afară doar ca să facă poze pentru facebook, în care mă uit lung pe drum şi… nimic. Nici urmă de sanie prin sat, niciun râs de copil, nici ţipenie de om! Totul se petrece pe facebook şi nimic nu scapă nepostat! Şi, credeţi-mă, sunt şi acum copii în sat, nu e pustiu! Îi văd pe toţi, sunt “available”.

Nu am pretenţia ca fata mea să mai trăiască iarna pe care am trăit-o eu, nici măcar 5%.. Cândva, îi voi povesti şi ei despre iarna mea, cea adevărată… Până atunci, mă bucur de căldura sobei, de focul pocnind în vatră şi de poveştile cu mami în serile târzii…

il_fullxfull.382942412_jdt6

sursa foto: www.etsy.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *