Cum ne ajutăm copiii să-şi învingă teama de abandon? (Mamă bună II)

În perioada 6-12 luni, bebeluşii noştri se confruntă cu un prim sentiment de teamă, teama de abandon. Iată cum să ne îndepărtăm de copil fără ca el să se îndoiască de dragostea pe care i-o purtăm!

De vreo două săptămâni avem o nouă problemă cu Sof: nu acceptă să părăsesc camera. Stă cu Tati, dar la un moment dat mă caută cu privirea şi începe să plângă dacă nu mă zăreşte numaidecât. Am încercat să o păcălesc, să plec fără să-şi dea seama… şi mai rău. Aşa că am căutat răspunsuri şi le-am găsit.

Specialiştii susţin că după 6 luni copilul nostru face o descoperire care îl înspăimântă. Adoarme legănat de cântecelele noastre, de vorbe dulci şi, când se trezeşte în toiul nopţii, îşi dă seama că noi am dispărut. Descoperă înfricoşat că altcineva ne-a luat locul: bunica, bona sau… nimeni. Giovanni Marcazzan (psiholog) explică această teamă de abandon astfel: Între 6 luni şi împlinirea primului an de viaţă, copilul începe să adoarmă mai greu. Până atunci o percepea pe mama lui ca fiind o parte a propriului corp şi părea să nu-şi dea seama de scurtele ei absenţe. Dar în jurul lunii a şasea lucrurile se schimbă: copilul începe să înţeleagă că mama şi tatasunt indivizi separaţi de el şi că separarea de ei ar putea reprezenta un pericol. Nu reuşeşte să-şi imagineze unde ar putea fi atunci când nu îi vede şi când aceştia pleacă se teme că ar putea fi pentru totodeauna.

Aşa deci?? Nu doar Sof se panichează când plec, zic. E ceva normal! Să vedem ce e de făcut…

Jocul CUCU!!! De ce le place atât de mult copiiilor???

Mama se ascunde, copilul o caută (chiar şi doar cu privirea), crede că a pierdut-o, dar când aceasta se iveşte din nou şi copilul o regăseşte se aruncă în braţele ei şi râde, ţipă de bucurie. Râsul are un rol eliberator, risipeşte neliniştea abandonului. Repetat, jocul îi va conferi copilului încrederea că vom reveni, pentru că de fiecare dată când ne vom face aparţia fie de după draperie, de după uşă sau chiar din spatele unei reviste, strigând CUCU, coşmarul va lua sfârşit şi copilul va izbucni într-un hohot eliberator de râs.

Neliniştea separării, susţin la unison psihologii, reprezintă o etapă necesară şi inevitabilă pentru dezvoltarea copilului: apare după primele 6 luni de viaţă şi se manifestă mai intens în jurul vârstei de un an. Abia după 2 ani, copilul va începe să-şi dezvolte o reprezentare mentală a noastră, o amintire cu noi care îl va asigura că oriunde vom pleca, la un moment dat ne vom întoarce. De asemenea, după doi ani îi putem da şi repere temporale de genul: mami revine peste puţin timp, revine la ora mesei sau când se întunecă!

M-am liniştit când am citit despre cele scrise mai sus în cartea “Cum să faci un copil fericit în primul an de viaţă” de Nessia Laniado. V-o recomand cu drag! Jocul CUCU se repetă deja de câteva ori pe zi la noi acasă şi recunosc că aşteaptă să apar şi se bucură foarte tare!

De asemenea, sfatul meu umil este: Asigură-te că petreci timp de calitate cu copilul tău! Cânde eşti cu el uită de telefon, tabletă sau altele; intră în lumea lui şi rămâi acolo oricât timp va avea el nevoie de tine!

blogger-image-76420730

sursa foto: www.skibz.co.uk

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *