Satul românesc se urâţeşte!

Dacă te plimbi prin satele româneşti ţi-e imposibil să nu remarci urâţenia care mai-mai că dă în floare. Ştiu, e frumos la sat: ai casa ta, linişte, grădină… în sfârşit, dar pe de-a-ntregul satul românesc se urâţeşte pe zi ce trece.

La o scurtă plimbare prin satul în care locuiesc (deşi aceeaşi este situaţia în satele româneşti în general) am observat cum au urâţit oamenii locul, în loc să-l sfinţească. Sat nemţesc, cu case de văiugă, lungi şi aşezate, frumos aliniate la stradă, puse parcă după o matriţă… l-au urâţit. Ori le-au renovat după fel şi chip, care mai de care mai pompoase, ori se dărâmă – acolo unde, cel mai probabil, au rămas bătrânii care nu le mai pot îngriji.

Asta pe de-o parte a străzii. Pe cealaltă parte se ridică somptuos vilele. Apar ca ciupercile după ploaie, fără început şi sfârşit, fără o linie sau un tipar. Nu, fiecare construieşte după cum îl taie capu’. Mă bucur când văd că lumea vrea şi poate să aibă confort, că poate asta le oferă o vilă (nu ştiu că nu am locuit niciodată într-una); îi înţeleg şi pe cei care şi le construiesc la periferia oraşului sau în localităţi de fiţă, unde e scump un metru pătrat de teren şi nici parcelele nu sunt mari aşa că “te duci cu ea în sus”, cum mi-a spus un prieten.

Dar, nu îi înţeleg pe oamenii ăştia. De ce să strici frumuseţe de arhitectură a satului? De ce nu poţi face o casă în stilul celor din jurul tău, pe care să o dotezi şi amenajezi cum ai chef în interior? Sau, bine, fă-ţi şi un palat, dar lasă-l să arate ca o casă. Sunt vile cu acoperiş ba albastru, ba negru, cu terase şi foişoare şi fără… tot felul de construcţii fără logică şi gust, dar care strigă din depărtare luxul şi puterea financiară. Mi-e silă!

Am aflat că este o normă a primăriei, ca să-i spun aşa, care te obligă oarecum să ai construcţie şi la stradă, ca să păstrăm linia satului. Adică, poţi să-ţi faci vilă în grădină şi la stradă un garaj, un coteţ, orice, doar să fie ceva construit, pff!! Doar că şi regula asta e valabilă exclusiv pentru noi – cei de la principală – restul, de pe străzile lăturalnice pot face cum vor.

E clar că nu merităm ce am moştenit! Nu pentru că nu am făcut nimic, ci pentru că nu apreciem şi nu păstrăm acea frumuseţe simplă, dar unică.

sat-pischia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *