Şi merge, merge.. şi buf! (primii paşi ai Sofiei)

Nu mă mai satur să o iubesc pe cireşica asta a mea. Unde mai pui că acum şi… mergeeee! Singură, fără sprjin, fără ham, rotobil… etc.

Ce mândră m-am simţit când a făcut primii paşi spre Tati ei, zici că eu aş fi învăţat-o să meargă şi nu ar fi un lucru atât de natural :) A mers după Suzi, era pe la 9 luni jumate şi hop, ţop… s-a desprins de mobilă şi a făcut singură 2-3 paşi. Ne uitam unul la celalalt, eu şi Sotzu, şi abia când ea s-a uitat la noi şi a zâmbit am izbucnit: bravooo Sofieee!!! Şi dă-i îmbrăţişări şi pupăceli ca apucaţii :))) Acum deja merge super bine prin casă, iar pe afară destul de atentă şi are tendinţa de a se aşeza să inspecteze terenul. E altceva decât mocheta, clar!

Dezvoltarea locomotorie a bebeluşului are mai multe etape, dar noi nu le-am monitorizat ca atare. Ne-am bucurat pur şi simplu de fiecare gest nou al ei. Au fost mii de “ai văzut că poate să…” sau “ce tare! se ţine singură…”, “să vezi ce poate Sof să facă”. Acum nu mai am cuvinte, efectiv o urmăresc cum merge până la usă şi-napoi, la masă, la mobilă, unde vrea, se apleacă după jucării şi se ridică, nu mă satur să o privesc şi să mă simt mândră de ea. Mă bucur că nu a trebuit să stau foarte mult să o încurajez să pornească, nici nu am susţinut-o cu ham sau de mânuţe prea mult. Ea s-a ajutat de canapea, pe care se căţăra mereu şi după primii paşi a mers mult prin pat, unde deşi cădea des, nu se lovea, aşa că a prins curaj. E drept că a şi picat de vreo două ori pe jos, dar fiind mochetă şi mult spaţiu nu s-a lovit tare. Mă tem însă de mersul pe afară, sigur va avea genunchii juliţi şi coatele la fel, oricât aş încerca să o feresc.

Mai e şi povestea cu pantofii speciali pentru început care m-a dat peste cap. Nu ştiu ce să aleg: ba cu talpă tare, ba moale, ba unii ortopedici, ba nu , dacă nu are copilul probleme… încă nu am decis de care, dar nici să mai amân nu pot.

Între timp, o iubesc şi o privesc din umbră cum merge, merge şi … buf! Nu e plângăcioasă, chiar dacă pică se ridică şi continuă cursa! Şi atâta râde cireşica asta, încât nu ai cum să stai supărat 2 minute cu ea. E veselia toată într-un copil!

Baby-Walking

sursa foto: allisonmechamevans.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *