Colţ Alb. Despre frică, cunoaştere şi iubire

Am citit Colţ Alb de Jack London pe când eram la şcoală. Nu are rost să scriu un rezumat, sunt convinsă că ştiţi povestea, sunt şi desene animate, etc… Ideea e că zilele trecute am dat de ea şi am vrut să o recitesc. Cu mintea de acum. E incredibil, îmi pare a fi altă poveste.

Frica se învaţă!

Cartea e structurată pe trei părţi, nedefinite. Iniţial, ne este prezentat sentimentul de frică. Frica simţită de oameni la apropierea lupilor. De la negarea sentimentului până la disperare şi abandon, sunt descrise stările prin care trece omul în contact cu pericolul morţii iminente. Senzaţia este cunoscută omului, dar animalului?

Apare frica descoperită prin ochii lui Colţ Alb. Atras de necunoscut, de nou, puiul de lup nu cunoaşte pericolul decât în momentul în care îi e dat să-i ţină piept. În natura statică şi mai apoi mişcătoare, el întâlneşte tot felul de duşmani, previzibili, dar mai ales imprevizibili. Vieţuitoarele Wildului sunt datoare cu moartea, în scopul supravieţuirii altora. Frica de necunoscut e relativ uşor de învăţat pentru puiul de lup. El ştie că trebuie să fie în gardă mereu.

Face cunoştinţă apoi cu omul – supranumit Zeu. Acesta îl învaţă pe Colţ Alb ce înseamnă frica de consecinţe. După fiecare faptă comisă apar consecinţele. Astfel, puiul de lup ştie că după ce fură carne, muşcă un om sau un câine, urmează o pedeapsă straşnică. Frica, aşadar, total necunoscută puiului de lup la ieşirea în lumea Wild-ului îi devine încet-încet laitmotiv. De frică, se supune, acceptă rele tratamente, devine crud şi se sălbăticeşte pe zi ce trece.

Cunoaşterea înseamnă supravieţuire

Odată cu maturizarea, Colţ Alb începe să cunoască lumea aşa cum e ea. Devine prevăzător cu privire la intenţiile oamenilor – zeilor – le înţelege limbajul, mimica şi gesturile. Apare cunoaşterea. De nimic în plus nu are nevoie pentru a supravieţui unui mediu atât de ostil ca cel din tovărăşia Frumosului Smith. Devenit un lup puternic, Colţ Alb ştie cum şi când să atace, ce înseamnă lupta pentru traiul de zi cu zi şi pedeapsa unui zeu mânios.

Cunoaşte trădarea lui Castor-Cenuşiu şi abandonul mamei sale, lupoaica Kiche. Are amintiri plăcute din Wild, dar şi altele dureroase din taberele de indieni, trăieşte sub teroarea Frumosului Smith care îl transformă într-un sălbatic la propriu. Cunoaşterea îi este de folos în lupta cu Cherokee, când fu la un pas de moarte.

Iubirea E doar atunci când e NECONDIŢIONATĂ

Salvat din ghearele morţii şi eliberat, lupul nu se poate adapta unui trai bun. Aşteaptă pedeapsa cruntă în urma unei muşcături, bătăile suferite încă îl dor şi cu greu acceptă o mână întinsă de zeul iubirii – Scott. Încet-încet însă, apare acceptarea, sentimentul de apartenenţă şi ataşamentul, iar Colţ Alb îşi urmează noul şi cel mai bun zeu până în Ţinutul din Miazăzi, părăsind Wildul pentru totdeauna. Acomodarea în mediul câinilor şi al civilizaţiei nu este uşoară, dar lupul învaţă cu rapiditate ce nu trebuie să facă, fiindcă obiceiurile din sălbăticie îi erau ca o pecete.

Iubirea pentru zeul cel bun nu întârzie să apară. Cu riscul de a-şi pierde viaţa, Colţ Alb îl atacă pe Jim Holl, un răufăcător venit să-l ucidă pe stăpânul său Scott. În clipele de agonie, lupul retrăieşte toate întâmplările trecutului, flash-uri bine întipărite în subconştient îi alcătuiesc un film mut despre supravieţuire, iar forţa sa îl ajută să învingă moartea şi de această dată. Colţ Alb a acţionat fără condiţia de a primi o răsplată, fără teama unei pedepse, ci din iubire pentru zeul său.

Colţ Alb – un copil 

În destinul lui Colţ Alb am văzut viaţa unui copil. Venit pe lume pur şi absolut inocent, copilul nu cunoaşte frica. El se joacă, aleargă şi caută să facă lucruri fără teama de a strica ceva sau a se răni. Frica se învaţă, atunci când copilul este pedepsit, cu sau fără motiv. Frica îi inhibă încrederea în propriile forţe, ori dimpotrivă, îl face să acţioneze violent, din dorinţa de a se apăra.

Cunoaşterea este cea care îl ajută. În locul unei pedepse, o explicaţie l-ar ajuta mult mai mult. Ar înţelege consecinţele actelor sale, efectele pe care le produc vorbele sau faptele lui şi ar ţine cont de ele.

Iubirea necondiţionată este tot ce îi putem oferi copilului în momentele dificile. El îşi ia de acolo doza de încredere, optimism, linişte şi merge mai departe. Acţiunile sale vor fi în oglindă.

Cam asta am învăţat eu recitind Colţ Alb, de data asta cu ochii mamei :) O să repet exerciţiul şi cu alte cărţi.

Voi ce cărţi aţi redescoperit?

Jack-London__Colt-Alb

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *