Despre fraţii care trăiesc în altă casă

Vino aici bucălată mică să te iubesc, îi spune Natalia verişoarei ei – Sofia. M-am topit când am auzit-o. S-au cunoscut anul trecut, la botezul Sofiei, dar Sof era mult prea mică, aşa că acum am adus-o şi pe ea la bunici să-şi cunoască verişorii: pe Natalia, Andrei şi Constantin.

Băieţii (3 ani) nu-s aşa lipicioşi, dar Naty (4 ani) nu o slăbeşte nicio clipă. Când se trezeşte vine la ea, o ia în braţe, o pupă apăsat şi îi arată cu grijă unde NU e voie! Îi mai spune: Măi plângăcioasă mică, tot plângi că vlei papa, şi să dolmi, şi să te joci, tot plââângi… :)

Să coordonezi patru copii de vârste atât de mici, toţi într-o cameră sau două, nu e uşor. Deşi mai sunt camere goale, evident că niciunul nu vrea acolo. Toţi vor la grămadă. Recunosc că la început m-am speriat, dar după trei zile, am început să ma obişnuiesc. Sof nu e aşa sensibilă la zgomote (cum credeam), oboseşte mult de la joacă şi de la agitaţia verişorilor ei şi doarme mai bine.

E o binecuvântare să-i vezi cum se îmbrăţişează, se privesc şi îşi zâmbesc, daaar, nu ai moment de respiro!!! Eşti cu ochii în patruZECI de zări, cu mâinile în NŞPE direcţii şi faci cel mai eficient antrenament cardio alergând de la unul la altul.

Plastelina e peste tot, carţi de colorat rupte, pereţii pictaţi – spun ei – eu aş zice mâzgăliţi, broasca la uşă stricată – sau blocată… şi tot aşa.

La întrebarea: Ce sunt verişorii? Naty a răspuns: Sunt, sunt flaţi care stau în altă casă, cu alţi pălinţi! :) superb!!!

În cartea „Cărăruia varului nestins: însemnări, eseuri şi studii de psihologie socială clinică, etnogafie românească şi sociologia vieţii cotidiene rurale”, semnată de Corneliu Dragomir, am găsit câteva versuri care m-au uns la suflet:

„Unde-s zilele d-atunci

Când noi ne jucam prin lunci

Eu şi verişorii mei

Că s-au străinat şi ei?

La Sfântă Mărie Mare

Ne-adunăm că-i sărbătoare

Pune maica masă mare

La icoană lumânare!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *