Frumuseţe şi Întristare. Un desen în tuş

Îmi plac cărţile care, pe lângă povestea în sine, mă îmbogăţesc cu câte ceva. Cărţile care, după ce le las din mână, nu dispar, nu din mintea mea. Care reuşesc să-mi colinde gândurile cel puţin încă o vreme.

Frumuseţe şi Întristare a picat în mâna mea din întâmplare; am luat-o de la târgul de cărţi Bookfest Timişoara 2016. De ce am ales-o? Pentru că stând în faţa rafturilor, în învălmăşeală am auzit: asta e bună, e altceva, spunea o tânără. Aşa că am zis: De ce nu? Nu mai citisem nimic japonez :) , recunosc.

S-a dovedit a fi o alegere bună. O poveste plină de mister, în care personajele nu se comportă aşa cum ar fi de aşteptat, ţinând cont de relaţiile dintre ele. Imprevizibilul şi straniul cu care autorul conduce firul subiectului prin ţesătura unui simbolism absolut presărat cu învăţături buddhiste, cu ecouri legate de cultul strămoşilor, al împăraţilor japonezi; cu vechi ritualuri în care natura luxuriantă are rol de gazdă intangibilă iar chimono-urile fetelor japoneze sunt purtate cu tâlc. Toate acestea sunt greu de înţeles şi nu pot avea pretenţia că am rezonat. Dar mi-a plăcut să le descopăr.

Am înţeles că peste traumele vechi, ascunse în adâncul sufletului, e bine să pui mult praf de uitare. Dacă rana, chiar nevindecată, s-a cicatrizat, să n-o mai deschizi. Cu niciun motiv. Frumuseţea trecutului în asta constă: că e ireversibil. Întoarcerea în timp şi scormonirea în amintiri nu poate aduce decât Întristare.

“Romanul lui Yasunari Kawabata este un desen în tuş al dragostei şi răzbunării”  Time.

Frumuseţea dragostei nutrită de fata de doar şaisprezece ani – Otoko pentru scriitorul de treizeci de ani însurat – Oki se transformă în tristeţe ucigătoare. Depresia lui Otoko şi tentativa sa de sinucidere se risipesc uşor când aceasta îmbrăţişează arta picturii. Tabloul în care vrea să-şi oglindească întristarea, dar pe care nu reuşeşte să-l finalizeze niciodată, se numeşte Înălţarea nou-născutului la ceruri, iar frumuseţea tragică a dragostei dintre cei doi este descrisă în detaliu în paginile romanului lui Oki – O fată de şaisprezece ani.

Succesul pictoriţei nu întârzie să apară şi după mai bine de douăzeci de ani, când pare a-şi fi găsit liniştea alături de ucenica ei extrem de frumoasă Keiko, Oki reapare. De fapt, personajul principal devine Keiko, care acţionează impulsiv, confuz şi imprevizibil. Tot ce spune şi ce face ea are puterea de a da vieţile celorlaţi peste cap.

Ceasul Clopotelor de Anul Nou îi aduce împreună pe toţi trei, un trio ce se dovedeşte a fi frumos, dar fatidic. Keiko, fie din gelozie, fie din răzbunare, începe un joc periculos; jocul seducţiei şi al respingerii, al atracţiei şi al revoltei şi, în final, al morţii.

frumusete_si_intristare-624x1021

Yasunari Kawabata s-a născut la Osaka în 1899. A debutat în 1925 şi doi ani mai târziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Iyu no odoriko). Este primul scriitor japonez care primeşte Premiul Nobel, în 1968. S-a sinucis în aprilie 1972. Printre cele mai cunoscute cărţi ale sale se numără O mie de cocori (Sembazuru 1952), Maestrul de go (Meijin 10954), Sunetul muntelui (Yama no oto 1954), Vechiul oraş imperial (Koto 1962) şi Frumuseţe şi Întristare (Utsukushisa to kanashimi to 1964).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *