Nice 2016. Moarte, eşti parşivă!

Moarte, eşti parşivă! Cum ştii tu să furi cu zâmbetul pe buze cele mai frumoase vieţi… Cum cauţi să smulgi din mâna sorţii inimi blânde, chipurile, că aşa e dat.

Moarte, eşti parşivă! Cum chemi la tine, ca o nălucă, suflete damnate… pleci cu ele şi laşi în urmă ochi arşi de lacrimi, fără să-ţi pese…

Cum afli tu unde e cheia uşilor fără zăvor şi intri în case fără să baţi… furi ce găseşti mai de preţ şi pleci ca o laşă. Cum sădeşti tu suferinţă în inimi mult prea mici şi laşi să crească suspine şi durere pe chipuri prea fragile…

Cum cauţi dragostea şi o faci cioburi, doar pentru a răni cât mai mulţi oameni… pe care-apoi îi devorezi prin suferinţă. Cum furi tu mângâieri şi laşi în urmă doar ochi trişti şi goi…

Cum chicoteşti la auzul plânsetelor, cum faci atâta rău şi fugi…

Moarte, eşti parşivă!

In memoriam, Cristian Coman, om bun şi vesel. De acum, un înger…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *