Se numea Sarah. De ce este atât de îngrozitor să fii evreu?

Îmi jucau lacrimile în ochi şi nu aş fi lăsat-o din mână. Încă de la primele pagini am realizat că e genul de carte pe care o citeşti dintr-o bucată, atât de captivantă era. Eu am reuşit din mai multe, din motive de kinder agitat. Şi totuşi, o legănam pe pitică, cu o mână-i ţineam biberonul şi cu cealaltă telefonul, pentru că Da, am citit-o pe telefon în format pdf. În trei seri a fost gata.

Povestea evreilor trimişi în lagărele aducătoare de moarte îmi era oarecum cunoscută de la lecţiile de istorie din liceu. Ştiam că au fost luaţi şi copii, familii întregi, dar cum am simţit fiecare rând din povestea Sarei, nu credeam că este posibil.

Cartea este de fapt tributul pe care autoarea Tatiana de Rosnay îl aduce copiilor de la Vel’ d’ Hiv’ – Velodrom d’Hiver, trimişi în lagăre în marea razie din 16 iulie 1942, în inima Parisului. Acţiunea cărţii se petrece pe două planuri temporale paralele. Unul în iulie 1942 – când Sarah, fetiţa evreică în vârstă de numai 10 ani, este arestată în toiul nopţii şi condusă spre pieire, iar altul în mai 2002, când o jurnalistă de origine americană – Julia este însărcinată cu documentarea unui articol despre Marea razie, cu ocazia comemorării a 60 de ani de la tristul eveniment.

Paragrafe întregi descriu cumplitele scene de adunare a evreilor în marele stadion acoperit Velodrom d’Hiver, apoi îmbarcarea lor în autobuze şi trenuri, cu care majoritatea au fost deportaţi la Auschwitz. Potrivit estimărilor, peste 13.000 de oameni au fost adunaţi, dintre care 4.000 erau copii. Holocaustul a lăsat urme adânci în trecutul Franţei, aflată sub ocupaţie nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial.

“De ce este atât de îngrozitor să fii evreu?”, întreba Sarah.

Pe măsură ce caută noi informaţii, Julia descoperă secrete din trecutul familiei soţului ei, care o intrigă şi o leagă de Sarah, fetiţa evreică al cărei destin vrea cu tot dinadinsul să-l reconstituie.

Arestată împreună cu tatăl şi mama sa în miezul nopţii, fetiţa s-a gândit că singura cale de a-şi proteja fratele în vârstă de doar 4 ani este ascunderea acestuia în locul lor secret – un dulap mascat de un perete al casei. Cu cheia de alamă în buzunar, Sarah trece prin cele mai groaznice evenimente: este despărţită de părinţi, rasă în cap, înfometată şi aruncată în lagărele insalubre alături de mii de copii, dar nu renunţă la ideea de a se întorce la casa lor şi de a-şi salva frăţiorul.

Jurnalista americană insistă să o găsescă pe Sarah după 60 de ani, şi o găseşte, dar altfel decât ar fi crezut. Se numea Sarah este povestea a două familii unite după 60 de ani de o teribilă întâmplare, dar şi o tulburătoare pagină de istorie. Tatiana de Rosnay descrie un episod real întâmplat în trecutul Franţei, care voit sau nu, era trecut sub tăcere.

Limbajul cărţii este unul accesibil. Aş putea spune că romanul este uşor de citit dar nu la fel de uşor de asimilat. Evenimentele istorice te ancorează în realitate, în vreme ce întorsăturile de situaţie aduc ficţiunea. Cu ochii în lacrimi uneori, cu furie şi chiar cu resemnare alteori, am savurat fiecare paragraf.

Din liceu nu mi s-a mai întâmplat să nu pot lăsa o carte din mână” Maia Morgenstern

se-numea-sarah

Titlu original: Elle s’apellait Sarah

Publicată în Franţa, 2006

Nr. de pagini: 312

Bestseller New York Times, vândut în două milioane de exemplare.

Roman tradus în 32 de ţări.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *