Hoţul de cărţi. Un cuvânt este o sămânţă!

Cuvântul este o sămânţă, nimic altceva. Tu alegi ce sădeşti, conştient fiind de faptul că, în timp, vei culege roadele. Aceasta este concluzia la care am ajuns după ce am citit Hoţul de cărţi, scrisă de Markus Zusak.

Mi-am promis că anul acesta voi citi mai mult şi nu vreau să dau înapoi. Aşa că, după Se numea Sarah, am ales Hoţul de cărţi. Recenzii bune, punct de interes – cel de-al Doilea Război Mondial – şi stil absolut nou pentru mine, aşa că i-am dat o şansă. Încă din primele rânduri, am remarcat că naratorul este unul neobişnuit în cartea lui Markus Zusak – Moartea personificată. Actor şi narator omniscient şi omniprezent, Moartea pare copleşită de nenumăratele sarcini pe care le are de săvârşit în contextul unui război mondial.

Unul dintre destinele umane cu care Moartea interacţionează, insă pe care nu-l frânge încă, este cel al lui Liesel Meminger, o fetiță semianalfabetă din Germania nazistă. Rămasă fără tată (dispărut sub fatidicul cuvânt Kommunist), şi asistând la moartea fratelui său în timpul unei călătorii cu trenul, Liesel e lăsată în grija unei familii adoptive de pe strada Himmel.

În vremurile tulburi, în paralel cu recrutările pentru război ale nemţilor (încă de mici în Tineretul Hitlerist), cu persecuțiile asupra evreilor tot mai vizibile; cu ascunderea unui evreu chiar în pivniţa casei, meciurile de fotbal şi căratul rufelor curăţate de mama sa Rosa Hubermann, Liesel reuşeşte să-şi menţină vie pasiunea pentru citit şi pentru furt, deprinsă pe când era la mormântul fratelui ei.

Prima carte furată a fost Manualul Groparului. Cu fiecare cuvânt învăţat cu ajutorul tatălui ei adoptiv – papa Hans Hubermann – Liesel creşte. Îndrăzneşte să gândească mai departe, să viseze mai mult şi să creadă în mai bine. Îndrăzneşte să fure, des, tot mai des. Cărţi. Din grămada fumegândă din piaţa publică, din biblioteca primarului (de mai multe ori), riscând să fie prinsă adeseori.

Cuvintele din cărţi îi dau putere fetei să treacă peste sărăcie, peste trista poveste a lui Max Vanderberg – evreul adăpostit în pivniţă, peste atrocităţile sistemului nazist. Cărţile o ajută în vremea raidurilor, când le citeşte tuturor în adăposturi, cuvintele ei o alină pe vecina lor şi îi dau putere să treacă peste moartea fiilor săi în război la Stalingrad.

Cărţile devin astfel, singurele instrumente şi pansamente sufleteşti atât pentru Liesel cât și pentru Max, care, în subsol, încropeşte cea mai frumoasă poveste despre Scuturătoarea de cuvinte.

Tot despre puterea cuvintelor, dar dintr-o altă perspectivă. Ele au o putere distructivă, simbolizată de regimul dictatorial al lui Hitler (construit, așa cum sugerează povestea evreului Max, tocmai pe un discurs repetitiv și convingător al urii). Hitler a spus că el nu va ucide pe nimeni cu arma. Şi aşa a făcut. A semănat însă cuvinte de ură îndreptate spre comunitatea evreiască, a creat simboluri pentru cei din rasa superioară – nemţii. Identificarea cu zvastica şi partidul nazist era un mare plus pentru oricare neamţ şi un minus pentru cei din afara sistemului. Heil Hitler! acest salut, rostit adesea din constrângere şi nu din convingere, mi-a lăsat un gust amar.

Moartea – naratorul – nu asistă la toată acţiunea pur şi simplu. Nu, ea se implică, simte dorinţele şi chemările oamenilor, le anulează biletele de întoarcere din război şi le poartă sufletele pe cerul când gri, când roşu de foc.

Ţin să amintesc şi de Rudy Steiner, bunul prieten al lui Liesel, partener de nădejde în furtul cărţilor din casa primarului, cel care îi salvează cartea din râu, cel care-i spune peiorativ dar cu dragoste Saumesch, cu părul ca lămâia, cel care moare înainte ca Liesel să-l sărute şi să-i spună că-l iubeşte.

Mi-a plăcut teribil de mult cartea, am savurat fiecare parte, am rezonat cu Liesel şi aveam emoţii la furtul cărţilor. Am plâns de mila lui Max şi a evreilor, la scenele de război văzute chiar prin ochii Morţii. Cu furie şi dispreţ pentru faptele şi cuvintele naziştilor, am sorbit fiecare cuvânt şi abia aştept să văd şi filmul, întrucât cartea a fost ecranizată.

book thief collage

Markus Zusak este australian de origine, dar a crescut ascultând poveşti despre Germania nazistă. Tatăl lui este austriac, iar mama germană. Cei doi au trăit ororile războiului în timpul copilăriei, unul în Viena, celălalt în München. Markus a aflat de la ei despre bombardarea Münchenului şi despre trimiterea evreilor în lagăre.

Titlu Original: The Book Thief

An aparitie: 2014

Autor: Markus Zusak

Categoria: Literatura contemporana

Nr. pagini: 568

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *